Cetatea Rodnei

În oferta turistică a Transilvaniei, care este una vastă, pentru cei care vor să scape de aglomerație, de blitz-urile aparatelor de fotografiat și de ghizi, Cetatea Rodnei – deși un sit arheologic nevalorificat la adevăratul său potențial – pare să fie oaza de liniște perfectă.

Pe cursul superior al Someșului Mare, chiar la poalele Munților Rodnei, se pot vedea acum, după ce anii și-au pus o puternică amprentă, doar niște ziduri care au nevoie de consolidare. Nu îți trebuie însă o imaginație prea bogată ca să vizionezi și, totodată, să contemplezi măreția vechii cetăți.

Situată în județul Bistrița-Năsăud, în comuna care poartă același nume, zona în care este acum ce-a mai rămas din Cetatea Rodnei se pare că ar fi fost locuită încă din epoca de piatră.

Ca dovadă istorică stau târnăcoapele și topoarele de bronz găsite aici, încă de la începutul anilor 1900. Obiectele cu atâta însemnătate istorică au fost trimise atunci spre autentificare la Brukenthal – muzeul din Sibiu. Ulterior, însă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a pierdut urma acestora. A rămas, în schimb, procesul verbal de primire a topoarelor și târnăcoapelor.

Prima atestare istorică a cetății a fost făcută târziu, abia în anul 1235. Cronicarii ruși ai vremii scriau că la Rodna se află un centru minier de mare importanță. Obiectele de argint care erau făurite aici, cu mare pricepere, erau apreciate inclusiv la curtea ducilor polono-ucrainieni, dar și la cea a regelui Ungariei.

Cetatea Rodnei – o bijuterie medievală – are o istorie bogată. A fost reconstruită, câteva sute de ani mai târziu de Petru Rareș în secolul al XVI-lea.